I
V [ se ] 1. GN [ nom +uman ] 2. (fac.) GP [ +țintă ] / GAdv [ +țintă ] 3. (fac.) GP [ +sursă ] 4. (fac.) GP [ +cale ]
a. a arunca: Impactul puternic al mașinii l-a azvârlit pe copil de pe bancheta din spate în parbriz. // Feministele au azvârlit cu lenjerie intimă după arhiepiscopul catolic. // Șoferul a azvârlit pietonul 10 metri pe șosea. // Oamenii primăriei ne-au azvârlit afară din cămin. // Prizonierul s-a azvârlit din tren prin gemulețul de la toaletă.
b. a abandona ca nefolositor; a renunța la: Femeia a azvârlit toate lucrurile care îi aminteau de sora ei.
c. a ataca: Când am intervenit, el s-a azvârlit asupra mea cu pumnii şi picioarele.