1. GN [ nom +fapt ] 2. GN [ ac +fapt ]

a legitima; a motiva: Eroismul a justificat nu numai violenţele, ci şi asasinatele ca armă politică. // Mesianismul lor a justificat politica de expansiune a rușilor.

1. GN [ nom +persoană ] 2. GN [ ac ] 3. (fac.) GP [ +mod ] / V [ ger. ] / GP [ ca (fiind) / drept ] / GAdv [ cum / așa ]
1. GN [ nom +persoană ] 2. GP [ +privință ] / GN [ ac ] 3. GV [ că +text ] / GV [ - +text ]

a susține sau a demonstra justețea sau legalitatea a ceva: Această gazetă a justificat războaiele de eliberare a popoarelor. // Aristotel a justificat inducţia în general prin schiţarea raportului dintre singular şi general. // Conta a justificat existenţa metafizicii într-un mod inductivist. // Prozatorul a justificat, mai târziu, gestul său spunând că la început nu știa despre ce este vorba. // Teroristul norvegian a recunoscut că acțiunile sale au fost „dure”, dar le-a justificat drept / ca „necesare”. // Iată cum și-a justificat fostul premier averea. // Cu privire la modalitatea înregistrării sumei, inculpatul a justificat că s-a consultat cu juristul societăţii. // Carter a justificat decizia de neparticipare la Jocurile Olimpice: „Ştiam că decizia era controversată, dar atunci nu aveam nici o idee cât de dificil ar putea fi pentru mine să o aplic”. // Într-adevăr, "societatea noastră civilă a devenit mult mai matură, activă şi responsabilă", a justificat el.

V [ se ]
1. GN [ nom +persoană ] 2. GP [ prin +mod ] / V [ ger. ] / GV [ că +text ] 3. GP [ +privință ] / GV [ când / pentru faptul că +fapt ] 4. (fac.) GP [ în fața +persoană ] / GN [ dat +persoană ]

a invoca drept motiv; a se dezvinovăți: Jandarmul s-a justificat prin ordinele primite, care-l obligau să procedeze astfel. // Când a fost nevoit să demisioneze, Goga s-a justificat în faţa ministrului Germaniei, indicând vinovatul de eşecul său. // „Te cureţi de toate", s-a justificat ea. // În legătură cu dispariția banilor, menajera mi s-a justificat că în ziua respectivă ea nu a venit la muncă.