I
a. a face să înceteze (să se desfășoare, să funcționeze, să se deplaseze etc.): Stabilopozii opresc înaintarea apei. // Ion a oprit televizorul.
b. a face să stea pe loc: Ceața a oprit avionul la sol.
a. a face să înceteze (să se desfășoare, să funcționeze, să se deplaseze etc.): Stabilopozii opresc înaintarea apei. // Ion a oprit televizorul.
b. a face să stea pe loc: Ceața a oprit avionul la sol.
a înceta (să se desfășoare, să funcționeze, să se deplaseze etc.): Ploaia s-a oprit. // Mașina de spălat s-a oprit. // Bila s-a oprit.
a înceta să se deplaseze; a sta pe loc: Trenul oprește în toate gările. // Șoferul nu oprise (la barieră) să se asigure.
a zăbovi (în vizită, în sejur): Ion s-a oprit la părinți.
a nu permite; a împiedica: Mișcările sindicale au oprit patronatul să facă disponibilizări. // Filtrul oprește praful să intre la motor. // Zgomotul puternic a oprit-o pe solistă din cântat. // Medicul l-a oprit pe pacient de la dulciuri.
a înceta să facă ceva: Partidul s-a oprit, în sfârșit, din pomenile electorale obișnuite. // Bărbatul s-a oprit din mers / din cântat. // Ion nu se mai oprea să înjure.
a se înfrâna: Maria s-a oprit de la a mânca nesănătos.
a reține (pentru): Poliția i-a oprit pe turbulenți la secție. // Maria l-a oprit pe Ion la masă. // Bucătarul i-a oprit pe noii-veniți la curățat cartofi.
a. a reține (pentru sine); a nu înapoia: Banca oprește un comision. // Firma a oprit pașapoartele muncitorilor.
b. a rezerva: Secretara i-a oprit un număr de înregistrare, pentru când va veni cu cererea.
a acorda atenție; a trata un subiect: Autorul se oprește frecvent asupra dramelor trăite de cei umili. // Romanul se opreşte şi asupra faptelor de actualitate imediată. // Câteva întâmplări merită osteneala de a mă opri la ele.