V [ se ]
1. GN [ nom ] 2. (fac.) GP [ de ] 3. (fac.) GP [ prin / după +trăsătură / +fapt ]
1. GN [ nom +plural ] 2. (fac.) GP [ între / de +reciproc ] 3. (fac.) GP [ prin +trăsătură ]

a se diferenția: Un om bun se deosebește de unul rău prin faptele sale. // Conștiința se deosebește după cărțile bune sau rele citite. // Gemenii univitelini nu se deosebesc (între ei / unul de altul).

1. GN [ nom +trăsătură / +fapt ] 2. GN [ ac ] 3. GP [ de ]
1. GN [ nom +trăsătură / +fapt ] 2. GN [ ac +plural ] 3. (fac.) GP [ între / de +reciproc ]

a face să se diferențieze: Culoarea rochiei deosebește păpușa Mariei de cea a prietenei ei. // Faptul că Maria este miloasă o deosebește de ceilalți colegi. // Culoarea rochițelor deosebește păpușile (între ele / una de alta).

1. GN [ nom +animat ] 2. GN [ ac ] 3. GP [ de ] 4. (fac.) GP [ după / în funcție de +trăsătură ]
1. GN [ nom +animat ] 2. GN [ ac +plural ] 3. (fac.) GP [ după / în funcție de +trăsătură ] 4. (fac.) GP [ între / de +reciproc ]

a distinge; a sesiza diferența: Porcul deosebește trufele de alte ciuperci după miros. // Păstorul deosebește proprietarii oilor după / în funcție de semnul de pe ele. // Daltoniștii nu deosebesc culorile verde și roșu (între ele / una de alta).