I
1. GN [ nom ] 2. (fac.) GP [ de / în / printre ]
a da peste o piedică: Ion s-a împiedicat (de o piatră) și a căzut. // Prietenul meu s-a împiedicat în șireturi. // Copilașul s-a impiedicat printre picioarele invitaților // CFR Cluj s-a impiedicat de Astra Giurgiu în Liga 1. // Dosarul s-a împiedicat iar în instanță.