I
a (se) îndepărta de la o direcţie: Râul s-a abătut din albia sa naturală. // Tovărăşiile cele rele i-ar abate întrucâtva pe copii de la calea dreaptă.
a (se) îndepărta de la o direcţie: Râul s-a abătut din albia sa naturală. // Tovărăşiile cele rele i-ar abate întrucâtva pe copii de la calea dreaptă.
a se opri undeva părăsind drumul iniţial: Maria s-a abătut pe la bunica ei. // După porunca părintelui său, Teodora s-a abătut la mănăstirea aceea.
a întrista: Scrisoarea Mariei l-a abătut pe Ion.
a se produce violent afectând ceva: Crunta teroare s-a abătut asupra României. // Căldura neobișnuit de mare s-a abătut asupra culturilor. // Mare furtună cu potop s-a abătut peste București.