mâhni

Expand/Collapse
I
1. GN [ nom +persoană ] 2. GN [ ac +animat ] 3. GP [ cu / prin +stimul ]
1. GN [ nom +stimul ] / GV [ // când +fapt +stimul ] 2. GN [ ac +animat ]

a produce tristețe: Maria o mâhnește pe mama ei cu rezultatele școlare slabe. // Ion a mâhnit-o pe Maria prin cuvintele lui. // Plânsul fetei îl mâhnea pe tânăr. // Pe Avram îl mâhnea că nu-și găsește un rost. // Pe bărbat îl mâhnea să constate că şi-a pierdut vigoarea. // Mă mâhnește când văd că anumiți oameni sunt incorecți.

II
V [ se ]
1. GN [ nom +animat ] 2. (fac.) GP [ la +stimul ] / GV [ +fapt +stimul ] / GV [ +cauză ] / V [ ger. ]

a deveni trist; a întrista: Copilul s-a mâhnit la gândul că prietenului său, micul Tigru, o să-i fie foame. // Ștefan cel Mare s-a mâhnit să vadă o groază de stejari căzuți la pământ. // M-am mâhnit că / fiindcă mama nu mi-a luat jocul dorit. // Vecinul ei se mâhnea când Maria nu îl băga în seamă. // Mama se mâhnește ori de câte ori iau o notă proastă. // În Sodoma, Lot se mâhni văzând depravarea locuitorilor cetății.