DCV

. [ ] . () [ ] . () [ ] . () [ ]

a fugi: Copiii aleargă (de acasă) (până la școală) (pe trotuar).

. [ ] . [ ] [ după ] . () [ ] . [ ] . [ ]

a fugări; a căuta să prindă (din urmă): Copilul a alergat rața (prin curte) (de la un capăt) (la altul). // Copilul a alergat după rață.

. [ ] . [ după ]

a căuta să obțină: Săracii aleargă după chilipiruri.

. [ ] . [ la ]

a recurge la o sursă de ajutor: Copiii aleargă la părinți, când au un necaz. // Ion, când e supărat, aleargă la sticlă.