DCV

. [ ] . [ ] . () [ de ] . () [ cu ]

a prinde; a înșfăca: Pisica își apucă puiul (de gât) (cu dinții).

[ ]
. [ ] . [ de ] . () [ cu ]

a se prinde: Maimuța s-a apucat de creangă (cu coada).

. [ ] . [ să ] [ ]

a. a face ceva într-o perioadă limitată: Guvernul a apucat să ia măsurile promise. // Femeia nu apucase să gătească în acea dimineață.

b. a cunoaște în timpul existenței: Bărbatul a apucat să-și vadă strănepoții. // Guvernul acela nu a apucat criza economică.

c. a obține în ultimă instanță: Cei întârziați apucă resturi.

. [ ] . [ ]

a cuprinde: Melancolia le apucă mai ales pe fete. // Pe șofer l-a apucat o durere de cap îngrozitoare.

[ ]
. [ ] . [ de ] [ să ]

a începe: Guvernul s-a apucat de treabă. // Vecinul s-a apucat să curețe pomii.

[ ]
. [ ] . [ ]

a porni într-o direcție: Omul o apucase spre piață. // Fiul său a apucat-o pe drumul pierzaniei.