I
1. GN [ nom +forță ] 2. GN [ ac +obiect ]
a. a preface în cioburi; a crăpa: Pisica a spart o vază cu coada. // Vântul a spart geamul.
b. a despica: Ion sparge lemne.
c. a străpunge învelișul exterior (creând acces la conținut): Medicul i-a spart copilului abcesul și i-a drenat puroiul. // Veverițele sparg nucile în dinți. // Fetița a spart trei baloane.
d. a forța o ușă sau încuietoare: Ion și-a pierdut cheile și a trebuit să spargă ușa.