I
1. GN [ nom +instrument ] 2. (fac.) GN [ ac +obiect ]
a face (mai) tăios sau înțepător: Țăranul și-a ascuțit coasa (cu o piatră). // Ascuțitoarea aceasta ascute bine (creioanele colorate).
a face (mai) tăios sau înțepător: Țăranul și-a ascuțit coasa (cu o piatră). // Ascuțitoarea aceasta ascute bine (creioanele colorate).
a. a (se) face mai ager, mai pătrunzător (un simț sau mintea): O putere irezistibilă mi-a ascuțit auzul. // Vârsta înaintată parcă-i ascuțise mintea. // Femeii i se cam ascuțise vocea în încercările ei de a se impune. // Simțurile și intuiția i se ascuțiseră pe loc.
b. a (se) intensifica (o luptă / durere / sunet): Siria și Irakul au ascuțit lupta pentru supremație în zonă. // Era deja prea mult, iar așteptarea în van ascuțise durerea. // În ultima vreme lupta dintre ei se ascuțise. // Și când m-am dus la baie, durerea se ascuțise, și mi s-a făcut rău. // În timp ce vorbea Mariei i se ascuțea vocea de enervare.
c. a (se) alungi (un corp); a (se) țuguia: Boala îi ascuțise și îi înnegrise fața. // Fața i se ascuțise și se înnegrise de la boală.