1. GN [ nom ] 2. GN [ ac ] 3. (fac.) GP [ +sursă ] 4. (fac.) GP [ +țintă ] / GAdv [ +țintă ] 5. (fac.) GP [ +cale ]

a. a deplasa (cu sine) în față: Proprietarul și-a împins mașina de pe stradă în garaj. // Mama l-a lăsat pe frățiorul mai mare să împingă căruciorul pe alee. // Vântul a împins mingea în lac. // Pistonul împinge benzina în camera de ardere. // Valurile au împins cadavrul încoace.

b. a face să se deplaseze (cu un impuls); a îmbrânci: Un elev neastâmpărat și-a împins o colegă pe scări. // Bolovanul desprins din stâncă a împins animalele în prăpastie.

c. a face să aibă o anumită evoluție: Poporul împinge înainte istoria și creează eroi. // Criza financiară și economică internațională a împins economia austriacă în cea mai profundă recesiune din istoria postbelică. // Aceste valori călăuzitoare au împins România pe calea dezvoltării sale accelerate.

V [ se ]
1. GN [ nom +animat ] 2. (fac.) GP [ în +loc ] 3. (fac.) GP [ cu +parte ]
1. GN [ nom +animat +plural ] 2. (fac.) GN [ ac +reciproc ] / GP [ în +reciproc ]

a. a apăsa cu putere; a se lăsa cu greutatea proprie: Ion s-a împins (cu umărul) în ușă. // Alpiniștii se împing cu spatele în perete ca să străbată un horn.

b. a se înghesui pentru a-și face loc: Domnul acesta se împinge (în mine). // Vitele se împing (unele pe altele / una în alta) la ieșirea din țarc.

1. GN [ nom +uman ] 2. GN [ ac +uman ]
V [ se ] 1. GN [ nom +uman +plural ] 2. (fac.) GN [ ac +reciproc ] / GAdv [ reciproc ]

a (se) agresa cu îmbrânceli: Ion s-a enervat și l-a împins pe vânzător. // Ion și vânzătorul au început să se împingă (unul pe altul) / (reciproc)

1. GN [ nom ] 2. GN [ ac +persoană ] 3. GP [ la ] / GV [ să ]

a determina; a îndemna: Gelozia la împins pe Ion la crimă / să ucidă. // Hrebenciuc a împins partidul la o relație mai strânsă cu liberalii. // Nevoia de aer curat m-a împins să mă mut la țară. // Durerea asociată rănii de respingere îi împinge pe unii la ură.