striga

Expand/Collapse
I
1. GN [ nom +animat ] 2. (fac.) GN [ ac +text ] / GV [ +text ] / GV [ - +text ] 3. (fac.) GN [ dat +animat ] / GP [ la ]

a scoate sunete sau cuvinte cu glas puternic: Bufnițele strigau în noapte. // Aprodul a strigat numele următorului martor. // Un tânăr i-a strigat în faţă președintelui că este un "criminal". // Profesoara strigă la copii. // „Hristos a înviat, copiii mei“, a strigat el.

II
1. GN [ nom +uman ] 2. GV [ (ca) să +text ]
1. GN [ nom +uman ] 2. GP [ la +animat ] / GN [ dat +animat ] 3. GV [ ]

a da un ordin cu glas puternic: Paznicii strigau ca toți refugiații să rămână în coloană. // Paznicii strigau la refugiați să rămână în coloană. // Ion i-a strigat câinelui său să atace.

III
1. GN [ nom +uman ] 2. GN [ ac +animat ] / GP [ după +animat ] 3. (fac.) GN [ ac +nume ] / GP [ pe / cu +nume ]

a chema pe cineva (rostind un apelativ): Bărbatul și-a strigat câinele. // Ion strigă după nevastă-sa / un taxi. // Ion a strigat-o Maria pe femeie. // Necunoscutul l-a strigat pe prietenul meu pe / cu un nume de alint.

Expressions
  • a striga după ajutor = a cere ajutor cu glas puternic
  • a striga pe cineva pe nume = a chema pe cineva rostindu-i numele
  • a striga ca din gură de șarpe = a țipa după ajutor
  • a striga catalogul = a face apelul elevilor din clasă
  • a striga o listă = a citi o listă (de nume)