V [ se ]
1. GN [ nom +persoană ] 2. GP [ de +stimul ] / V [ să ] / GV [ că / dacă / când +cauză ]

a fi surprins sau nedumerit: Ion s-a mirat foarte tare (de așa noroc). // Pe frigul ăsta m-am mirat să văd biserica de la Piața Muncii plină de oameni. // Poliția s-a mirat că nu a găsit nicio amprentă. // Unii se miră dacă nu le faci loc să treacă. // Eu mă mir când văd că pot să cânt.

1. GN [ nom +stimul ] / GV [ că / să +fapt +stimul ] 2. GN [ ac +persoană ]

a face să fie surprins sau nedumerit: Telefonul acela a mirat-o pe Maria. // Că Ion nu mai salută pe nimeni nu mă miră. // Mă miră să văd cât de mult rasism mai există.

1. GN [ nom +persoană ] 2. GV [ unde / cum… +întrebare ]

a se întreba (cu nedumerire): Femeia încă se mira dacă sau de unde ar trebui să îl cunoască. // „Eşti pregătit de plecare?“, s-a mirat ea.