1. GN [ nom +mișcare ] 2. (fac.) GP [ +sursă ] 3. (fac.) GP [ +țintă ] / GAdv [ +țintă ] 4. (fac.) GP [ +cale ]

a se deplasa depărtându-se; a porni: Copilul a plecat (de acasă) (la școală) / (acolo) (pe același drum). // Bolovanul a plecat la vale.

1. GN [ nom +persoană / +idee / +fapt ] 2. GP [ de la / din ]

a folosi sau a avea ca punct de pornire: Poliția a plecat de la fapte, ca să ajungă la ucigaș. // Această teorie pleacă de la ipoteza existenței lui Dumnezeu. // Echilibrul interior pleacă dintr-o profundă înțelegere a lumii.

V [ se ]
1. GN [ nom +uman ] 2. (fac.) GP [ +țintă ] / GP [ în fața +uman ]

a se înclina: Femeia s-a plecat (peste copil) și s-a uitat la el. // Părintele arhimandrit s-a plecat tăcând (în fața credincioșilor) și s-a întors la chilia sa.

V [ se ]
1. GN [ nom +persoană ] 2. GP [ în fața +persoană / +idee ]

a se supune; a ceda: Germania s-a plecat în fața cuceritorilor săi abia în mai 1945. // Regimul de la Vichy s-a plecat în faţa clericalismului. // Doctorul Urbino s-a plecat în faţa ingeniozităţii soţiei sale.