impune

Expand/Collapse
I
1. GN [ nom +persoană / +text ] 2. GN [ ac +rezultat ] / GV [ (ca) să +rezultat ] 3. (fac.) GN [ dat +persoană ] 4. (fac.) GP [ ca / drept ]

a cere autoritar îndeplinirea unui lucru: Justiția europeană impune (țărilor comunitare) o revizuire a legislației (ca / drept măsură suplimentară de combatere a corupției). // Regula de consum impune ca bonusul să fie consumat ultimul. // Legea le impune primarilor să nu mărească taxele locale.

II
1. GN [ nom +fapt ] 2. GN [ ac +fapt ] / GV [ (ca) să +fapt ]
1. GN [ nom +fapt ] 2. GN [ dat +persoană ] 3. GN [ ac +activitate ] / GV [ ]

a atrage drept consecință; a determina: Inundațiile au impus starea de alertă. // Necesitățile social-economice au impus ca relațiile dintre oameni să urmeze anumite reguli. // Agresivitatea adversarilor i-a impus echipei noastre o repliere rapidă / să se replieze rapid. // Impredictibilitatea Rusiei ne impune să analizăm posibilităţi de reacţie.

III
1. GN [ nom ] 2. GN [ ac ] 3. (fac.) GP [ ca / drept ] 4. (fac.) GN [ dat +persoană ] / GP [ în fața / asupra +persoană ] / GP [ +loc ]

a face ca cineva / ceva să fie acceptat (cu o anumită calitate) de altcineva: Partidul liberal își impune propriul președinte alianței / în fața alianței (drept candidat unic la prezidențiale). // Premierul a impus acest amendament în fața ministrului de finanțe. // Această descoperire l-a impus pe Coandă ca pionier al aviației cu reacție. // Artista a impus stilul folk-jazz pe piața românească. //

IV
V [ se ]
1. GN [ nom ] 2. (fac.) GP [ +loc ] / GP [ în fața / asupra +persoană ] 3. (fac.) GP [ drept / ca ]

a. a fi general acceptat: Camus s-a impus în cultura epocii drept / ca unul dintre marii moralişti. // Limba slavă s-a impus asupra segmentelor marginale de populaţie geto-dacă.

b. a căpăta o poziție dominantă: Dacia s-a impus pe piaţa automobilelor (ca lider incontestabil).

c. a învinge: // Echipa Steaua s-a impus în fața ultimei clasate. // Milionarul filantrop s-a impus asupra rivalului său.

V
V [ se 3 ]
1. GN [ nom ] / GV [ (ca) să +rezultat ]

a fi necesar: Acum mai mult ca oricând se impune menținerea păcii. // Se impun măsuri stricte pentru a reduce riscul de expunere a angajaților la virusul COVID-19. // În această situație se impune ca Bucureştiul şi judeţul Ilfov să intre în carantină.