ascuți

Expand/Collapse
I
1. GN [ nom +uman ] 2. GN [ ac +obiect ] 3. (fac.) GP [ cu +instrument ]
1. GN [ nom +instrument ] 2. (fac.) GN [ ac +obiect ]

a face (mai) tăios sau înțepător: Țăranul și-a ascuțit coasa (cu o piatră). // Ascuțitoarea aceasta ascute bine (creioanele colorate).

II
1. GN [ nom +cauză ] 2. GN [ ac ]
V [ se ] 1. GN [ nom ] 2. (fac.) GP [ +cauză ]

a. a (se) face mai ager, mai pătrunzător (un simț sau mintea): O putere irezistibilă mi-a ascuțit auzul. // Vârsta înaintată parcă-i ascuțise mintea. // Femeii i se cam ascuțise vocea în încercările ei de a se impune. // Simțurile și intuiția i se ascuțiseră pe loc.

b. a (se) intensifica (o luptă / durere / sunet): Siria și Irakul au ascuțit lupta pentru supremație în zonă. // Era deja prea mult, iar așteptarea în van ascuțise durerea. // În ultima vreme lupta dintre ei se ascuțise. // Și când m-am dus la baie, durerea se ascuțise, și mi s-a făcut rău. // În timp ce vorbea Mariei i se ascuțea vocea de enervare.

c. a (se) alungi (un corp); a (se) țuguia: Boala îi ascuțise și îi înnegrise fața. // Fața i se ascuțise și se înnegrise de la boală.