strica

Expand/Collapse
I
1. GN [ nom +cauză ] 2. GN [ ac ]
V [ se ] 1. GN [ nom ] 2. (fac.) GP [ +cauză ]

a (se) transforma din bun în rău: Copilul a stricat jucăria. // O astfel de construcție ar strica armonia arhitectonică a Parisului. // S-a stricat vremea. // S-a stricat televizorul (de la variațiile de curent).

II
V [ nu 3 ]
1. GV [ (ca) să +rezultat ] / GN [ nom ]

a prinde bine; a fi binevenit: N-ar strica ca DNA-ul să-şi arunce un ochi pe acte! // O anchetă socială în cazul bebelușilor infectați nu strică. // Poate nu strică câteva investigații pentru siguranță.

Expressions
  • a (i) se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici când ești încă departe de țintă
  • a strica casa cuiva = a interveni între soți despărțindu-i
  • a se strica de râs = a râde foarte tare
  • a strica orzul pe gâște = a dărui un lucru bun cuiva care nu-l apreciază
  • Ce strică? = De ce ar fi rău, de ce (să) nu...?
  • a-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar